VIRGIL ISTOC VA SALUTA!
IUBESC VIATA, CACI VIATA MEA E IUBIREA !


 FLORILEGIU EPIGRAMATIC 
 SEMN DE CARTE 
 DIN LUMEA LARGA 
 EVANTAI UMORISTIC 
 MINIATURI 

Link-uri

Publicitate
POEZII SI POEME

                                                                 DE DRAGOSTE

               Ardere                                    Cantec                                             Timiditate

In fiecare zi                                 iubita mea,                                 Cand apare iubita pe drum,

mi-e dor nebun de tine,               tu esti poezia cea mai frumoasa           soarele

caci inima-mi vrea                             pe care Viata                           se fastaceste

    sa-ti fie perna                         a scris-o pentru mine,                  si se imbujoreaza la chip,

pentru visele tale.                              esti muzica                             ca o fata mare.

       O,iubito,                            pe care o asculta                                     Apoi,

lasa-ma sa-ti iau zambetul                  Inima                                         degraba,

sa-l desfac peste-un curcubeu        cu emotie,                                  isi ascunde sfiiciunea

       spre a lumina.                      totdeauna...                                        dupa un nor.

Lasa-ma sa te zidesc                           Secventa                                      intre noi

    intr-un cantec                           de atata tine,                                intre noi miroase-a luna

pe care viata mea                     dezghiocat din viata                          si a lacrima virgina,

sa-l fredoneze fara odihna          am cazut din mine                           intre noi vorba se-nluna,

    si fara moarte...                      pe-o noua speranta.                       intre noi e doar lumina.

             Semn de carte                               Dor       

s-ar putea sa treci de ape             Lipsa ta loveste-n mine                 intre noi ninge-ntr-aiurea

sub amiaza frunzei ude,                     cu gloante                                si un timp va sa se-ntample,

s-ar putea sa treci de pleoape,         de tacere.                                  intre noi e chiar padurea

azi,cand teiul ne aude.                   De atata dor,                               revarsata dinspre tample.

                                                    ca fluierul m-am subtiat,

s-ar putea sa-ti risipesti                 iubita mea.                                  intre noi e-un semn de carte

in timp tremurul de stele           In ochii mei cerul                             si-i un somn putred de ape,

si tampla sa-ti iscalesti                   inalt.                                           intre noi e tot departe,

cu azur de nu cu miere.                o stea                                            intre noi e chiar aproape.

                                                 sedusa de liniste,

s-ar putea sa fii cu cerbii        s-a sinucis,aruncandu-se                     intre noi clipe se surpa,

ori sa fii deja maree.                  in mine                                             ametindu-ne cu floare,

ah,te strig cu coltul ierbii     intr-o betie de lumina.                           intre noi ploi se intrupa-

'n aburi de poem,femeie!       Ah,noapte prelinsa                                flacari cutremuratoare!

                                              in gusa privighetorilor !       

                      

                                                         POESIS

                                 Biografie                                                               Indemn

Spun unii despre mine ca as fi                                           aminte ia,amice,la ce iti spun acum

neimblanzit ca steaua si taios ca lama,                             sa nu te poticnesti pe-al vietii aspru drum:

dar eu le rad in nas,insa , mai stii?,                                  sa fii sensibil,bland,cu cei buni te-aduna,

poate ca sunt,dar nu imi dau eu seama!                           sa nu te inconjori de fals si de minciuna,

 

cica as fi neinvatat cu dorul,                                           sa fii o lumanare ce-mprastie in jur

il port in mine ca pe-un bar de zi,                                   lumina si speranta,sa ai un suflet pur

ca sunt uituc (uitai in mine zborul !)-                               si sa te uiti cu ochi limpezi in jurul tau,

spun unii despre mine ca as fi .                                      mereu s-ajuti pe-aceia loviti prea crud de rau.

 

Ca-s mofturos cu zestrea mea de cer,                          sa nu te lasi purtat de-ambitii gaunoase,

ca sunt buimac de-atata puritate,                                sa nu te risipesti in lucruri mincinoase,

zic unii,lunecand lin spre mister.                                  dupa succese sterpe nicicand sa nu alergi,

Mai stii ?Poate ca au dreptate!                                   din suflet si din minte speranta sa nu-ti stergi.

 

Ca-s condamnat pe veci la poezie,                            tu,prietene,sa ningi in propria-ti lumina

ca noaptea-n somn doar versuri eu visez,                si sufletul sa soarba ce-i clar si fara vina,

ca sunt un prost daca nu cer simbrie                       parfumul darniciei in juru-ti sa reversi

de la visare,ca in ea sa ma pastrez.                          ca floarea si sa bucuri pe cei de sansa stersi.

 

Spun unii ca sunt negru ca un drac,                        sa nu lasi sa te-nghita nici deznadejdea neagra,

dar altii-i contrazic spunand ca-s inger,                 sa ai un suflet care sa stie sa-nteleaga,

ci eu cu felu-mi de a fi ma-npac,                            sa scapere in tine dorinta de-a fi drept,

convins ca-n zorul vietii nu ma-nsanger.               fii cumpanit in toate,gandeste intelept.

 

Spun altii despre mine ca nu stiu                          sa-ti pui mintea si trupul in slujba celor mai

sa-mi dramuiesc iubirea si prea mult,                  depline idealuri si liniste sa ai,

prea mult iubesc,de-am devenit tarziu,                si ravna si credinta mereu te-nsufleteasca,

dar si devreme,pace si tumult.                             ca amintirea-ti vesnic   in toti sa vietuiasca!

                                                                                                                Pastel

Spun unii despre mine foarte multe.                          doarme satul somn de duca,

Au cine poate toate oare sa le-asculte ?!                        dorm si stelele-n fantani,

                                                                                  o campie moale urca

                                                                                       sa adoarma rod in paini...   

                  Martisor                                                         Dreptul la adolescenta

e primavara-n noi si-aiurea,                                         condamnati la gingasie,

   risipa e de Martisor,                                              vinovati de frumusete,

zidita-n cantec e padurea,                                             dezvelim lumina vie

   ca-ndragostitu-n aprig dor.                                  peste-a lumii transparenta.

 

risipa e de Martisor,                                                      aruncam pe rugul strazii

     renasc sperante,dau tarcoale,                           cearcane de nopti purtate,

limpedea flacara a lor                                                  ne-nvatati cu voievozii,

     si-azvarl spre cer,in sarutare.                           fulgerati de semn de carte.

 

zidita-n cantec e padurea,                                             spunem lumii-nfiorati

      ma plimb prin ea ca prin poem,                      cantece ce va sa vie,

innod in ochii mei uimirea                                             vinovati de-atatia brazi,

      si ma alung si ma rechem.                               vinovati de poezie.

 

ca-ndragostitu-n aprig dor,                                          simtim clipa cum se moaie,

       asa cred eu in primavara                                langa mieii care mor,

si ma adun dintr-un cocor,                                           cum se schimba in vapaie,

        cu zvon de aripa amara...                              devorata de un dor.

 

ca-ndragostitu-n aprig dor,                                             ca de-atata poezie

        zidita-n cantec e padurea,                             si de-atata transparenta,

risipa e de Martisor,                                                     nu cerem nimic simbrie,

         e primavara-n noi si-aiurea...                      ci dreptul la adolescenta... 

    

                          Rondel de mai                                               Crez

      e primavara,iarasi primavara,                         iubeste,crede,spera ,iarta,

         sufletul soarbe mierea lui Florar,                          doar astfel drumu-n viata iti va fi

      parfum de liliac ne impresoara                         mai lin si mai curat si sa te piarda

         si totu-n jur e-apropiat si clar.                               nimic si nimeni nu vor reusi.

 

      si soarele pe frunte-ne coboara,                       iubeste,caci iubind te nalti,

           betia de lumina robind iar,                                  pe dumnezeu il afli bland in tine,

      e primavara,iarasi primavara,                         pe inima sa nu se-astearna colbul

           sufletul soarbe mierea lui Florar.                       si dupa cei ce nu vad nu te tine.

 

      alb,roz si verde crud se-ngemanara                 crede,sa-ti fie de nezdruncinat

           spre a irumpe-n lume-n timp primar,                  credinta,piedici ori vremelnicii

      privighetori in imn de slava rar                        invinge-vei degraba,iar pacatul

           se-aprind,si-ndragostitul aer se-nfioara,             sa-l spulberi dimprejuru-ti tu vei sti.

 

      e primavara,iarasi primavara...                       spera,nadejdea-i limba lumanarii

                   Toamna                                                          ce-ti spune cum prin bezna se razbate,

      Ne picura in vine bruma                                  scoate-ti din inima grauntele durerii

      Toamna aceasta virginala                                           striveste-le de-ncredere pe toate.

      Si dorul frunzelor sugruma 

      Si amintiri in noi se-nhuma,                             iarta,cetate-ti fa din bunatate,

      Cernand tristete vegetala.                                           fereca-n tine gand de prigonire,

                                                                               hraneste-ti sufletul cu pietate

       Musca din veselia noastra                                          si vei cunoaste marea multumire.

       Flamanda,lacoma rugina,

       Cantari de inima albastra                              iubeste , crede , spera iarta ...

       Si doruri se prind la fereastra,     

        Cand curge toamna a lumina...               

                             Si totusi...                                                  Urare unui tanar

     si totusi viata e frumoasa                                sa n-ai nici un regret pentru vreun rau

        si merita sa o traiesti,                                         pe care vrand sa-l faci,nu l-ai facut,

     desi nevoi si griji te-apasa                              sa nu doresti decat ce este-al tau,

        si simti ca in zadar te ostenesti.                          sa stii sa taci,cand este de tacut.

 

     si totusi viata e frumoasa,                             de vrei s-ajungi in varf-sa izbandesti-,

        chiar daca-i gusti greul din plin,                        s-o iei cu calm de jos,sa urci incet,

     tot va ajunge-o raza norocoasa                    crezand in forta ta,sa te pazesti

        sa te-ncalzeasca cu al ei preaplin.                     sa nu te soarba pacatul cel proclet.

 

      si merita sa o traiesti,                                   la binele facut sa nu-ntorci ura

         ca ea de sus,din cer,ti-i data,                           si sa privesti in jur c-un ochi curat,

     nu in nestire sa ti-o cheltuiesti,                     sa stii sa iesi din orice fundatura,

         ci sa arzi drept-o flacara curata !                   drumul in viata fie-ti necurmat.

 

     desi nevoi si griji te-apasa,                           sa ai un chip iluminat de bine,

         tu nu ingenunchea,ci lupta!                              sa nu te spurci cu fapte de ocara,

     doar cine crede-n el si nu se lasa                 plin de respect sa te priveasca-oricine,

          din fructul indraznelii se infrupta!                  sa fii ferit de-o soarta mult amara.

 

      si simti ca in zadar te ostenesti,                      in tot ce faci atent sa investesti

          dar nu-i asa,e numai o parere,                        nu doar o parte din tine ,ci chiar toata

      gandind la maine,simti cum cresti,                 fiinta ta si sa nu contenesti

           dintr-o speranta,daca sorbi putere.                sa crezi in tine,sa ai mintea bogata.

 

      si totusi viata e frumoasa                                gandind la maine,sa te-nsufleteasca

           si merita sa o traiesti,                                     doar ganduri limpezi,ca lacrima Fecioarei

     desi nevoi si griji te-apasa                              si Cel-de-Sus mereu sa te-nsoteasca

         si simti ca in zadar te ostenesti...                       in drumul tau,caci grija sa chiar mare-i.

                    Tablou

mori albe de lumina s-aprind timid in geana               sa nu cladesti castele pe nisip    

si toarna-n suflet umbre de crin si de cuvant,                   si sa nu arzi pentru-o stearpa speranta,

ma simt usor ca steaua ce rasari in goana                  sa fii senin la suflet si la chip

si taie orizontul in firul sau cantand...                               si-astfel vei curge lin si drept prin viata...